Ultima zi cu 2...!

Nu știu cum sa încep, știu doar ca toată ziua am fost întoarsă, ca spre seara am început sa am o apasare și o stare de melancolie. Poate și pentru ca de dimineață, când Ilinca mi-a dat trezirea, deși vroiam sa mai dorm, m-am gândit intens la faptul ca astăzi este ultima zi cu 2.

Nu-i asa ca nu sunt înțeleasă? Azi a fost ultima zi în care m-am putut bucura, încă, de vârsta de 20 și...

M-am trezit de dimineață, liniștită, mi-am servit cafeaua cu atata placere, mi-am făcut o baie în spumă și uleiuri pentru hidratare, m-am răsfățat cu o după amiază in care m-am uitat la un film de dragoste, în culcușul cald al patului ce parca vroia sa ma adoarma. Spre seara m-am bucurat de o programare la salon, unde mi-am făcut unghiile, parul și câteva măști pentru ten.

Când am ajuns acasă, mi-am dat seama ca se încheie ziua, asa ca nu îmi rămăsese decât sa beau un pahar de vin rose și sa îmi fac ordine în gânduri, reflectând la cum mi-am petrecut ultima zi cu 2. Oopps! Ceva este eronat! De unde atata liniște??? :)) Doar dacă îmi iau un concediu de la mamaciție as putea avea astfel de zile! Cred ca undeva pe la 20 și puțin de ani îmi doream și puneam mare preț pe zilele petrecute asa, cu multă liniște și relaxare, probabil le voi mai avea pe la 40! :))

Acum în ultima zi cu 2, am petrecut în cel mai inedit mod!
Încă de dimineață, Ilinca, m-a trezit cu o logoree în chinezo-bebeluseasca, după care a trebuit sa stam de vorba cu "cau" și "oac". După micul dejun, ne-am pregătit sa iesim în parc. Cel puțin o ora ne-a luat sa ne facem gata, o ora Ilincăi și 5 minute mie! :))) Afara, ca de obicei, ne întâlnim cu prietena noastră Andrada și mami a ei. Fetele socializează, iar noi ne bem cafeaua...de cele mai multe ori de la tonomat sau benzinărie. Ajunse în parc începe distracția, alerg după Duracel de-mi ies ochii! O secunda nu sta locului sau dacă o stă, este pentru ca a căzut pe undeva prin nisip! După o ora de joaca pentru Ilinca și de alergare și "lucrat brate" pentru mami, la cel mai greu balansoar existent într-un parc, normal ca pe Ilinca a luat-o somnul. Fuguța în casa, pus la nani copilul....e de unde atata somn, hai sa ne mai jucam putin?! A adormit într-un final, doborâta de biberonul cu "apte".
Dupa vreo 2 ore s-a trezit, cu bateriile încărcate și hotărâtă sa îmi scoată toată încălțămintea din pantofar, ca de, copilul vroia la plimbare!
Pentru ca am avut ceva treaba prin oras, spre după amiaza, am lăsat-o pe Ilinca la bunici pentru 3-4 ore, timp în care am respirat ușurată, stiind ca nu trebuie sa mai fiu cu ochii în toate direcțiile. Ajunse acasă, ne aștepta tati, asa ca mare mi-a fost bucuria sa ii las sa se joace. Am profitat de timpul liber pentru a strânge hainele de pe ici, de pe colo, am făcut puțina ordine, am dat cu mopul și am întins rufele! Și acum, sunt în sfârșit în pat, lângă cel mai frumos cadou pe care l-am primit de la 2.

Da, prefixul vârstei 2 mi-a adus implinire, fericire și maturizare! În ultima zi cu 2 pot spune ca sunt o femeie fericita cu toate dorințele împlinite ( ma rog, aproape toate, ar mai exista o poșetă, un lanț, un parfum....sunt femeie, mereu am dorințe:)) ). Lăsând gluma, chiar am trăit fericirea la cote maxime, iar aceasta ultima zi cu 2 mi-am petrecut-o cum orice mama și-ar dori!

Mulțumesc 2 pentru toate momentele frumoase, aștepta ca 3....30 sa fie la fel de darnic și sa îmi ofere perfecțiunea!

Ilinca si tati

În momentul în care am aflat ca sunt însărcinată, ne-am bucurat enorm, atat eu cat și A., dar ne-am bucurat și mai mult când am aflat ca ceea ce purtam în pântece este o fetita, balerina noastră.

Când sunt intrebati ce isi doresc, marea majoritate răspund ca nu contează, sănătos sa fie, dar noi ne-am dorit ca punctulet sa fie fetiță, nu ca nu l-am fi iubit dacă era băiețel, dar na, nu te pui cu dorințele și preferințele! ;)) 

Eu mi-am dorit o fetita care sa semene in totalitate cu tati, sa aiba picioarele lungi si drepte ca ale lui, sa fie înaltă, sa aiba ambitia lui, sa aiba macar o gropita in obraz asa cum are tati, sa fie doua picaturi de apa! Cert este ca Dumnezeu ne-a îndeplinit dorința!

Pe toată perioada sarcinii, A. a fost foarte implicat, ma proteja și îmi făcea poftele ( chestiile alea, de multe ori imaginare, pe care le avem când hormonii se joacă de-a v-ați ascunsea). Imi amintesc ca în mijlocul iernii, într-o seara alba, cu multă zăpadă, am avut pofta de eclere, dar nu de ele, de crema aceea de vanilie, Yammmy! Ce era de făcut? Te poți pune cu hormonii? Nu! Deci te duci și cauți! :) Asta a făcut și A pentru a potoli pofetele celor mai mofturoase fete din viata lui! :))

Nu am cum sa uit momentele în care A. vorbea cu burtica, cate promisiuni și cate cuvinte pline de căldură ii adresa. Sunt momente cu o valoare inestimabila, ca femeie simți că odată cu sarcina cunoști împlinirea! 

După ce Ilinca s-a născut, ma așteptăm ca lucrurile sa se schimbe puțin. Ma așteptăm ca A. sa dea bir cu fugiții, dar nu a fost deloc asa, ba chiar m-a surpins plăcut. El a fost cel care o liniștea pe micuta noastră, el a fost cel care i-a dat biberonul când eu eram prea obosită, el a fost cel care a schimbat pampersi deși a zis ca nu o va face.

Acum, după mai bine de 1 an de la nastere, Ilinca este dependenta de tati. Când este plecat în delegatie, vorbește cu el la telefon, în chinezo-bebeluceasca, dar asta contează mai puțin! Când este acasă este clar ca de la noi se vor auzi hohote de râs, se joacă amândoi atat de frumos ca uneori cred ca am doi copii,  nu unul. Știu ca tati este de neînlocuit și ca îl iubește enorm, poate de aceea a fost și primul cuvânt pe care l-a spus! ;)) Poate ca de aceea au aceleași poziții de somn sau același stări! 

Este minunat sa fii tati de Ilinca, atunci când aceasta iti oferă doar zambete, gingășie și iubire și este la fel de minunat sa fiu soția lui tati și mama de Ilinca! ❤

Weekend plăcut, chiar dacă afara e urat și plo

Multi am fost, putini am rămas!

"Multi am fost, putini am rămas!"...se potrivește perfect in momentul în care apare primul copil al familiei!

Nu stiu voi, dar eu, dupa naștere m-am confruntat cu lipsa oamenilor din jur. Si aici nu ma refer la oamenii dragi precum soțul, parintii sau socrii, ci la multitudinea de prieteni care, se pare ca au uitat adresa mea si numarul de telefon.

Dragilor, am nascut, nu suntem ciumate! :))

Sa o luam cu începutul! Dupa ce naști și ajungi acasă, este normal sa ai nevoie de cateva zile in sanul familie, zile de acomodare atat pentru tine cât si pentru cel mic. Dupa, odata cu trecerea timpului totul se schimbă, simti nevoia sa mai vorbesti cu cineva, sa mai bârfești, asa cum o făceai odinioară cu multitudinea de prietene. Dar ghici ce? Nu prea mai ai cu cine! Și știi de ce? Pentru ca de cele mai multe ori fie ele nu au fost în situația ta, fie deja au un copil, doi si asta le ocupa tot timpul.

Sa le luam pe rand, genul de prietene care nu au copii, ca la ele te aștepți sa fie lângă tine, ca deh...nu au obligații! ;)) Tocmai ele nu iti mai răspund la telefon! :)) Bine, dacă stau bine sa ma gândesc și eu înainte de a o avea pe Ilinca, n as fi renunțat la ieșirile mele cu fetele, pentru a sta în casa cu o prietena care ar fi avut copil. ( este o presupunere, nu am fost pusa în situația asta, pentru ca sunt prima cu copil...).
Acum sincer, este mai relaxant sa ieși în oraș sa te bucuri de în pahar de vin rose și o muzica în surdină, decât sa fii nevoita sa stai sa asculți o proaspata mamica cum se plânge ca nu doarme noaptea și despre câți pampersi schimba pe zi!

Ca tot veni vorba de rose...sa mai iau o gura de vin, ma relaxez un timp ce scriu! :)

A doua categorie sunt prietenele deja mamici cu vechime, care nu au timp de nimic, nici măcar timp pentru ele. Ele sunt de inteles, nu vorbim prea mult despre aceasta categorie!

O a treia categorie, despre care nu am zis nimic, este cea de prietene, proaspete mamici, la fel ca si tine! Este clar ca pe ele te poți baza oricând și mulțumesc lui Dumnezeu ca am multe de acest gen! :) Ele, la fel ca si tine, trebuie sa plimbe copilul, deci un motiv în plus de a va întâlni și de a socializa. Și bine ar fi ca aceste prietene sa fie pe aceeași lungime de unda cu tine, nu vreo mamica extremista...ca ferească Dumnezeu! :))

Noroc! În cinstea prietenilor, a celor ce au fost, a celor ce au ales sa rămână și a celor ce vor sa contribuie la viitorul nostru!
Noapte buna!  :)