Ultima zi cu 2...!

Nu știu cum sa încep, știu doar ca toată ziua am fost întoarsă, ca spre seara am început sa am o apasare și o stare de melancolie. Poate și pentru ca de dimineață, când Ilinca mi-a dat trezirea, deși vroiam sa mai dorm, m-am gândit intens la faptul ca astăzi este ultima zi cu 2.

Nu-i asa ca nu sunt înțeleasă? Azi a fost ultima zi în care m-am putut bucura, încă, de vârsta de 20 și...

M-am trezit de dimineață, liniștită, mi-am servit cafeaua cu atata placere, mi-am făcut o baie în spumă și uleiuri pentru hidratare, m-am răsfățat cu o după amiază in care m-am uitat la un film de dragoste, în culcușul cald al patului ce parca vroia sa ma adoarma. Spre seara m-am bucurat de o programare la salon, unde mi-am făcut unghiile, parul și câteva măști pentru ten.

Când am ajuns acasă, mi-am dat seama ca se încheie ziua, asa ca nu îmi rămăsese decât sa beau un pahar de vin rose și sa îmi fac ordine în gânduri, reflectând la cum mi-am petrecut ultima zi cu 2. Oopps! Ceva este eronat! De unde atata liniște??? :)) Doar dacă îmi iau un concediu de la mamaciție as putea avea astfel de zile! Cred ca undeva pe la 20 și puțin de ani îmi doream și puneam mare preț pe zilele petrecute asa, cu multă liniște și relaxare, probabil le voi mai avea pe la 40! :))

Acum în ultima zi cu 2, am petrecut în cel mai inedit mod!
Încă de dimineață, Ilinca, m-a trezit cu o logoree în chinezo-bebeluseasca, după care a trebuit sa stam de vorba cu "cau" și "oac". După micul dejun, ne-am pregătit sa iesim în parc. Cel puțin o ora ne-a luat sa ne facem gata, o ora Ilincăi și 5 minute mie! :))) Afara, ca de obicei, ne întâlnim cu prietena noastră Andrada și mami a ei. Fetele socializează, iar noi ne bem cafeaua...de cele mai multe ori de la tonomat sau benzinărie. Ajunse în parc începe distracția, alerg după Duracel de-mi ies ochii! O secunda nu sta locului sau dacă o stă, este pentru ca a căzut pe undeva prin nisip! După o ora de joaca pentru Ilinca și de alergare și "lucrat brate" pentru mami, la cel mai greu balansoar existent într-un parc, normal ca pe Ilinca a luat-o somnul. Fuguța în casa, pus la nani copilul....e de unde atata somn, hai sa ne mai jucam putin?! A adormit într-un final, doborâta de biberonul cu "apte".
Dupa vreo 2 ore s-a trezit, cu bateriile încărcate și hotărâtă sa îmi scoată toată încălțămintea din pantofar, ca de, copilul vroia la plimbare!
Pentru ca am avut ceva treaba prin oras, spre după amiaza, am lăsat-o pe Ilinca la bunici pentru 3-4 ore, timp în care am respirat ușurată, stiind ca nu trebuie sa mai fiu cu ochii în toate direcțiile. Ajunse acasă, ne aștepta tati, asa ca mare mi-a fost bucuria sa ii las sa se joace. Am profitat de timpul liber pentru a strânge hainele de pe ici, de pe colo, am făcut puțina ordine, am dat cu mopul și am întins rufele! Și acum, sunt în sfârșit în pat, lângă cel mai frumos cadou pe care l-am primit de la 2.

Da, prefixul vârstei 2 mi-a adus implinire, fericire și maturizare! În ultima zi cu 2 pot spune ca sunt o femeie fericita cu toate dorințele împlinite ( ma rog, aproape toate, ar mai exista o poșetă, un lanț, un parfum....sunt femeie, mereu am dorințe:)) ). Lăsând gluma, chiar am trăit fericirea la cote maxime, iar aceasta ultima zi cu 2 mi-am petrecut-o cum orice mama și-ar dori!

Mulțumesc 2 pentru toate momentele frumoase, aștepta ca 3....30 sa fie la fel de darnic și sa îmi ofere perfecțiunea!