Sperieturi, frici și griji în sarcina

Nu cred ca exista femeie, viitoare mamica, pe care sa nu o sperie sarcina; și nu ma refer la sensul acela, ci la grijile pe care le ai în momentul în care afli ca în pântecele tale porți un suflet care mai târziu o să-ți spună "mama"! Oare o sa fie bine? Oare ce este? Cand o sa miste prima data? Dar de ce nu mai misca? De ce nu am grețuri? De ce pe mine nu ma dor sanii și nu îmi curg, ca am citit pe google ca asa se întâmplă în general spre finalul sarcinii? Acestea sunt doar o mica parte din miile de întrebări pe care ni le punem începând din primele săptămâni cu burtica.
Sa va povestesc prin ce am trecut eu, ca doar nu ma abat de la regula!:)) tot femeie sunt și eu!
V-am povestit în postarea anterioara cate a trebuit sa fac pentru a ma convinge ca sunt însărcinată, acum va povestesc cate am făcut pentru a-mi liniști temerile.
După ce s-a confirmat sarcina ghici ce? Au apărut brusc și simptomele, greata, stare de amețeală, sanii ca piatra, oboseala și asa mai departe...unele din ele erau și puțin exagerate de mine (exista un efect placebo). Gândul ca sunt însărcinată ma făcea sa am tot felul de stări, de la fericire la ore de plans din nimic. Era suficient sa vad o drama și plângeam fără oprire ore în sir! Apropo, nu cred ca sunt singura!:))
În primele 8 saptamani de burtica cred ca am fost aproape săptămânal la eco, simțeam nevoia sa vad "punctuletul" cum creste. La una din ele mi-au fost prescrise vitamine, Elevit, pastile care m-au făcut sa explodez si uite asa am reușit performanta ca in câteva săptămâni sa pun nu mai puțin de 6 kg.
La 9 săptămâni am ajuns la medicul pe care mi-l doream, la cel pe care toate mămicile îl lăudau ca fiind cel mai cel...și chiar asa a fost! El mi-a schimbat imediat pastilele și m-a asigurat ca totul se dezvolta normal. Începusem deja sa citesc tot felul de bloguri și articole despre sarcina și simptomele ei. Ma întrebăm când o sa miste, când o sa simt punctuletul.
A urmat o dimineață în care nu am mai avut nici un fel de stare, nu greata, nu amețeală, nu nimic. M-am panicat teribil, lucru care m-a făcut sa ma duc de urgenta la o clinica privata pentru un control. Am fost liniștită imediat, ba chiar am fost făcută sa plâng, a fost prima oara când i-am auzit bătăile inimioarei, au fost lacrimi de bucurie imensa! Este de nedescris sentimentul, este cu adevărat suprem sa știi ca în burtica ta bate o inimioara. După plecarea de la clinica, am respirat ușurată iar în capul meu se cuibarise veșnica intrebare: oare o sa pot duce sarcina pana la final? De ce gândeam asa? Este simplu. Pentru ca în jurul meu cunoșteam cazuri cu sarcini pierdute și asta ma speria cel mai tare!
La 10 săptămâni și puțin am plecat în luna de miere, am avut 12 ore de zbor continuu, dar punctuletul meu a stat cuminte, m-a lăsat sa fac scufundări, sa merg cu barca cu motor și sa stau la soare, asa ca m-am bucurat din plin de peisajele exotice în care ma aflam. A fost prima ei vacanta, la soare, la mare, pe meleaguri depărtate, în Thailanda.

Când ne-am întors eram programata la controlul de 12 săptămâni, era momentul in care aflam ca punctulet nu mai este doar un punct și ca este o fetita în toată regula!💜 un alt moment de lacrimi și trăiri intense. Nu are rost sa va spun despre reacția soțului meu, de pe fata căruia nu se putea șterge zâmbetul imens!

Pentru ca am avut o sarcina ușoară, a urmat o alta vacanta...mai aproape de data asta, în Barcelona! Totul a fost minunat pana în momentul în care am avut niște dureri inghinale groaznice...din senin. Ce puteam sa fac? Nu eram în tara, medicul dacă îl sunam nu îmi putea da un diagnostic clar prin telefon. Tot ce am gândit era ca acela e cel mai negru moment din viata mea, ca o sa pierd sarcina, durerile erau teribile, abia dacă puteam sta pe picioare ...asa ca a trebuit sa stau cu spaima încă 2 zile cat mai aveam din vacanta.
Cum am ajuns acasă m-am dus glonț la medic pentru a vedea ce se întâmplă. Sarcina era ok, era perfecta, se bănuia ca e ceva la rinichi, dar a fost nevoie de investigații amănunțite. Am ajuns la ecograf și de acolo la chirurg ca sa aflu ca am crize din cauza unei herni inghinale drepte. Am primit tratament de calmare, atat se putea face pentru o femeie însărcinată, asa ca ....odată apărută criza, luam un calmant și în jumătate de ora îmi trecea.
Pe la 4 luni jumătate, în urma controlului lunar pe care îl făceam, am aflat cea mai crunta veste. Bebelusa mea părea sa aibă o malformație la inimioara. Trebuia sa aștept 2 săptămâni ca sa poată sa îmi spună exact ce și cum. În tot acest timp, nu am fost om, am plâns non-stop! De ce totul mi se întâmpla tocmai mie? După perioada de calvar am aflat ca nu are nimic și ca acea eroare se datora poziției în care se afla fătul! A urmat o alta perioada de calm...scurta ce-i drept.  A trebuit sa fac niște analize...printre care și profilul torch. Nu este suficient sa știi sa citești sau sa cauți interpretări pe google ca sa poți interpreta rezultatele. Cert este ca iar am tras o sperietura zdravănă, informata prost am crezut ca bebelusa mea o sa se nască cu malformații din cauza a ceea ce citisem! Și iar plans și istericale...pana m-a calmat medicul meu, spunându-mi ca rezultatele sunt excelente, lucru care îl determina ca pe viitor sa nu repet acele analize.
Doua luni am stat liniștită, fetita mea era foarte activa, noapte după orele 23 începea sa ne bage în seama pentru vreo 2 ore! Am primit la piciorușe în coaste...vai!:)))

Au mai fost momente în care nu se misca la fel de mult și ma panicam, dar acest lucru nu dura mult, ii plăcea ei sa se joace de-a "este bebe, nu e bebe". :)))
Și uite-ma ajunsa în cea de-a 9 luna, după ce am avut și ceva probleme cu colul  (deschis și scurt prin luna a 7 a), în fata clinicii, alături de soțul și părinții mei. Urma sa facem cunoștință cu cel mai iubit și dorit copil! ....despre naștere...o sa va povestesc data viitoare.

Concluzia? Fetelor nu va lăsați păcălite de orice lucru, orice articol sau mai știu eu ce trăiri ale altora! Sarcina voastră este unica și se manifesta total diferit fata de restul. Știu ca degeaba va zic...dar măcar încerc sa va liniștesc!:))

P.s. ne auzim curând, pana atunci, sarcini ușoare și multa liniște alături de cei mici!🤓